Anumite caracteristici biologice sunt în total dezacord cu explicaţia standard a teoriei Darwin bazată pe hazard..
Teoria designului inteligent spune că “sunt necesare cauze inteligente pentru a explica structura complexă, bogată în informaţii a materialului biologic, şi că aceste cauze sunt detectabile empiric.” . Astfel, acestea par să fie gândite dinainte de a apare. Întrucât proiectarea dinainte presupune existenţa unui proiectant inteligent, aparenţa acestei ipoteze în anumite cazuri este atribuită ca dovada existenţei Proiectantului. Există trei principale argumente în Teoria Designului Inteligent: (1) complexitatea ireductibilă, (2) complexitatea specifică, şi (3) principiul antropic.
(1) Complexitatea ireductibilă este definită ca "...un sistem singular compus din mai multe părţi perfect integrate şi interdependente care contribuie la realizarea unei funcţii de bază, şi în care îndepărtarea oricăreia dintre părti cauzează nefuncţionarea eficientă a întregului sistem”. Mai simplu scris, viaţa este compusă din părţi legate între ele care se bazează una pe cealaltă pentru a satisface criteriul existenţei. Orice mutaţie aleatorie ar putea conduce la dezvoltarea unei noi părţi, însă nu poate să cauzeze dezvoltarea unor mai multe părţi care a putea funcţiona independent ca sistem. De exemplu, ochiul uman este evident un sistem foarte util. Fără globul ocular (care este el însuşi un sistem complex ireductibil), nervul optic, şi cortexul vizual, un ochi cu o mutaţie aleatoare ar acţiona contraproductiv în suprevieţuirea speciilor şi prin urmare ar fi eliminat prin procesul de selecţie naturală. Un ochi nu este un sistem util decât dacă toate părţile sale componente sunt prezente şi funcţionează adecvat în acelaşi timp.
(2) Complexitatea specifică reprezintă conceptul că atâta timp cât pot fi găsite caracteristici complexe “precizate” în organisme, aceastea reprezintă indicii ale originii lor. Complexitatea spefică, sau mai corect spus, specificată, argumentează că este imposibil caracteristicilor complexe să se dezvolte prin mecanisme şi procese aleatoare. De exemplu, o cameră plină cu 100 de maimuţe şi 100 de maşini de scrie ar putea eventual produce câteva cuvinte, sau poate chiar o propoziţie, dar niciodată nu ar putea produce o piesă gen Shakespeare. Şi cât de mult mai complexă este viaţa biologică decât o piesă de-a lui Shakespeare?
(3) Principiul antropic statuează faptul că lumea şi universul sunt "reglate fin" pentru a permite viaţa pe pământ. Dacă proporţia elementelor din aerul atmosferic s-ar modifica rapid, multe specii ar înceta să mai existe foarte rapid ca răspuns la acest lucru. Dacă pământul ar fi fost plasat la doar câţiva kilometri mai departe sau mai aproape de soare, de asemenea multe specii ar înceta să existe. Existenţa şi dezvoltarea vieţii pe pământ implică atât de multe variabile care trebuie să fie perfect în acord între ele încât ar fi imposibil ca toate aceste variabile să se producă în urma unor evenimente aleatoare, necoordonate.
Deşi Teoria Designului Inteligent nu presupune care este sursa acestei inteligenţe (fie că este Dumnezeu sau OZN-urile etc.), majoritatea vastă a susţinătorilor acestei teorii sunt teişti. Ei văd în această aparenţă a proiectării dinainte care prevalează în lumea biologică, exact ca pe o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Există totuşi câţiva atei care nu pot nega dovezile puternice ale designului inteligent, însă ei nu sunt de acord că la mijloc ar fi Dumnezeu Creatorul. Ei tind să interpreteze datele ca o dovadă că pământul a fost semănat cu un fel de rasă de creaturi extratereste.
Teoria Designului Inteligent nu este totuna cu cea a Creaţionismului Biblic. Există o distincţie importantă între cele două poziţii. Creaţioniştii biblici încep cu o concluzie: aceea că relatările biblice despre creaţi sunt de încredere şi corecte; că viaţa pe pământ a fost proiectată dinainte de un Agent Inteligent, adică de Dumnezeu. Apoi ei caută dovezi din mediul natural pentru a susţine această concluzie. Susţinătorii Teoriei Designului Inteligent încep cu mediul natural şi ajung la concluzia lor astfel: că viaţa pe pământ a fost proiectată de un Agent Inteligent (oricine ar fi acela).
